| RPG-7 | |
|
Un aruncător RPG-7 (sus) și o grenadă inertă bulgărească RPG-7G pentru instrucție, împreună cu încărcătura de lansare (jos) | |
| Tip | Aruncător portabil de grenade antitanc |
|---|---|
| Loc de origine | Uniunea Sovietică |
| Istoric operațional | |
| În uz | 1961-prezent |
| Folosit de | vezi Utilizatori |
| Războaie | vezi Conflicte |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Bazalt |
| An proiectare | 1958 |
| Producător | Bazalt și Uzina Degtiariov (Rusia) |
| An producție | 1958-prezent |
| Bucăți construite | peste 9.000.000 |
| Variante | vezi Variante |
| Date generale | |
| Greutate | 6,3 kg fără lunetă 7 kg cu PGO-7 |
| Lungime | 950 mm |
| Calibru | 40 mm |
| Bătaie eficace | 330 m (PG-7V) |
| Sistem de ochire | PGO-7 (2,7×), UP-7V, lunete de vedere pe timp de noapte 1PN51 și 1PN58; vizor reflex cu punct roșu |
| Modifică text | |
RPG-7 (rusă РПГ-7, Ручной Противотанковый Гранатомёт, transliterat: Rucinoi Protivotankovîi Granatomiot, lit. aruncător manual de grenade antitanc) este un aruncător portabil, reutilizabil, de grenade antitanc reactive, nedirijate, lansate de pe umăr. RPG-7 și predecesorul său, RPG-2, au fost proiectate în Uniunea Sovietică, iar arma este fabricată de compania rusă Bazalt. Indicele GRAU al armei este 6G3.
Robustețea, simplitatea, costul redus și eficiența RPG-7 au făcut din acesta unul dintre cele mai răspândite sisteme antiblindaj din lume. Arma este utilizată de aproximativ 40 de state și este fabricată în diferite variante în nouă țări. Este utilizată pe scară largă și de forțe neregulate și formațiuni de gherilă.
Printre cele mai răspândite variante se numără RPG-7D (rusă десантник, transliterat: desantnik, „parașutist”), care poate fi demontat în două părți pentru facilitarea transportului, și modelul chinezesc mai ușor Type 69. Organizația Industriilor de Apărare din Iran produce variante RPG-7 prevăzute cu apărători de mână verzi, mânere de pistol de tip H&K, precum și o variantă pentru trupe de comando.
RPG-7 a intrat în dotarea Armatei Sovietice în 1961, fiind distribuit la nivelul grupelor de infanterie. A înlocuit RPG-2, după ce în timpul testelor s-a dovedit net superior proiectului intermediar RPG-4. Rusia produce în prezent varianta RPG-7V2, capabilă să utilizeze grenade cumulative HEAT convenționale și în tandem, grenade explozive de fragmentație și grenade termobarice. Dispozitivul de ochire UP-7V, utilizat împreună cu luneta optică standard PGO-7 de 2,7×, permite folosirea munițiilor cu bătaie extinsă. RPG-7D3 este varianta echivalentă destinată trupelor aeropurtate. RPG-7V2 și RPG-7D3 au fost adoptate de Forțele Terestre Ruse în 2001.
Descriere



Aruncătorul este reîncărcabil și este construit în jurul unui tub din oțel cu diametrul de 40 mm, lungimea de 950 mm și greutatea de aproximativ 7 kg. Partea centrală a tubului este prevăzută cu un înveliș din lemn care protejează trăgătorul de căldură, iar partea posterioară este evazată. Ochirea se realizează în mod obișnuit cu ajutorul unei lunete optice, fiind disponibile și aparate mecanice de ochire de rezervă, precum și dispozitive pasive cu infraroșu pentru vedere pe timp de noapte. Variantele RPG-7N1 și RPG-7DN1 pot utiliza luneta multifuncțională de noapte 1PN51. Variantele RPG-7N2 și RPG-7DN2 pot fi echipate cu luneta multifuncțională de noapte 1PN58.
La fel ca în cazul altor arme similare, grenada depășește partea anterioară a tubului de lansare. Aceasta are un diametru cuprins între 40 și 105 mm și o greutate între 2 kg și 4,5 kg. Grenada este expulzată din aruncător de o încărcătură de lansare cu pulbere, atingând o viteză inițială de aproximativ 115 m/s. Lansarea produce un nor de fum gri-albăstrui care poate trăda poziția trăgătorului.
Motorul-rachetă de marș se aprinde după aproximativ 10 m și asigură propulsia până la circa 500 m, grenada atingând o viteză maximă de aproximativ 295 m/s. Stabilizarea este realizată de două grupuri de aripioare care se desfășoară în timpul zborului: un grup principal pe tubul stabilizator, care menține direcția, și un grup posterior mai mic, care imprimă proiectilului o rotație lentă. Grenada poate continua zborul până la aproximativ 1.100 m, însă focosul limitează distanța maximă, de regulă prin autodistrugere la aproximativ 920 m.
Sistemul de propulsie
Potrivit buletinului TRADOC nr. 3 din 1977, Soviet RPG-7 Antitank Grenade Launcher - Capabilities and Countermeasures, muniția RPG-7 este alcătuită din două secțiuni principale: încărcătura de lansare și ansamblul format din încărcătura de luptă și motorul de marș. Cele două trebuie asamblate pentru pregătirea grenadei în vederea tragerii. Încărcătura de lansare conține o cantitate redusă de pulbere care expulzează grenada din tub, după care se aprinde motorul de marș, care asigură propulsia timp de câteva secunde și permite atingerea unei viteze maxime de aproximativ 294 m/s.
Buletinul TRADOC menționează și utilizarea RPG-7 din interiorul clădirilor, posibilă datorită sistemului său de propulsie în două trepte. Este necesar un spațiu liber de numai aproximativ 2 m în spatele aruncătorului pentru utilizarea în încăperi sau fortificații. Aripioarele nu asigură doar stabilizarea aerodinamică, ci imprimă grenadei și o rotație lentă.
Din cauza configurației ansamblului motor de marș-încărcătură de luptă, comportamentul grenadei în cazul unui vânt lateral poate părea contraintuitiv. Vântul exercită presiune asupra aripioarelor stabilizatoare, determinând proiectilul să se orienteze spre direcția din care bate vântul. Cât timp motorul-rachetă funcționează, traiectoria grenadei se curbează astfel spre vânt. Buletinul TRADOC descrie acest fenomen drept o dificultate importantă în angajarea țintelor mobile aflate la distanțe mari.
Variante


Pe baza RPG-7 standard a fost dezvoltată o variantă ușoară pentru trupele aeropurtate, prevăzută cu tub demontabil, precum și o serie de modificări care diferă în principal prin sistemele de ochire:
- RPG-7 (indice GRAU - 6G3)
- Primul model, adoptat în 1961. Echipat cu luneta optică PGO-7.
- RPG-7V (indice GRAU - 6G3)
- La începutul anilor 1960, RPG-7 a fost echipat cu luneta PGO-7V, prevăzută cu unghiuri de ochire corectate, iar de atunci această variantă a primit denumirea RPG-7V.
- RPG-7D (indice GRAU - 6G5)
- Variantă pentru trupele aeropurtate, cu tub demontabil și bipied. Adoptată în 1963.
- RPG-7N / RPG-7DN (indice GRAU - 6G3 și 6G5)
- Variante ale RPG-7V și RPG-7D echipate cu aparate de ochire pe timp de noapte PGN-1, NSPU sau NSPUM (indice GRAU 1PN58).
- RPG-7V1 (indice GRAU - 6G3-1)
- Modificare din 1988, echipată cu luneta optică PGO-7V3, calibrată pentru noile grenade PG-7VR și TBG-7V, precum și pentru toate tipurile anterioare de muniție. A fost adăugat și un bipied demontabil.
- RPG-7D1 (indice GRAU - 6G5M)
- Modificare din 1988 a variantei pentru trupele aeropurtate, prevăzută cu luneta PGO-7V3.
- RPG-7V2 (indice GRAU - 6G3-2)
- Modificare din 2001, echipată cu dispozitivul universal de ochire UP-7V.
- RPG-7V2 „Gaya”
- Variantă azeră din 2012, echipată cu lunetă optică.
- RPG-7D2 (indice GRAU - 6G5M2)
- Variantă pentru trupele aeropurtate din 2001, prevăzută cu dispozitiv universal de ochire UP-7V.
- RPG-7D3 (indice GRAU - 6G5M3)
- Modificare din 2001, reprezentând varianta pentru trupele aeropurtate a RPG-7V2.
- B41M
- Copie vietnameză a RPG-7. Tubul său, prevăzut cu orificii de evacuare, este împărțit în două secțiuni filetate, soluție destinată rigidizării aruncătorului și utilizării unor grenade cu încărcături de luptă mai puternice.
- Airtronic USA RPG-7
- Copie americană a RPG-7. În 2013 era semnalată în dotarea forțelor pentru operații speciale din Peru.
- Airtronic USA Mk.777
- Variantă americană ușoară a RPG-7, cu o greutate de numai 3,5 kg și o durată de exploatare de aproximativ 500-1.000 de trageri.
Muniție





RPG-7 poate utiliza diferite tipuri de grenade antiblindaj, cu încărcătură cumulativă HEAT (PG - Protivotankovaia Granata, „grenadă antitanc”), și grenade antipersonal explozive sau de fragmentație (OG - Oskolocinaia Granata, „grenadă de fragmentație”). Acestea sunt prevăzute de regulă cu focos de impact și mecanism de autodistrugere după aproximativ 4,5 secunde. Capacitatea de străpungere depinde de tipul grenadei și variază între aproximativ 300 și 600 mm de blindaj omogen laminat (RHA). PG-7VR utilizează o încărcătură cumulativă în tandem, destinată neutralizării blindajului reactiv exploziv (ERA).
În decembrie 2023, Ministerul Apărării al Rusiei a afirmat că RPG-7V a fost modificat pentru a putea lansa și proiectile de aruncător de 82 mm.
Muniția aflată în producție pentru RPG-7V2 cuprinde patru tipuri principale:
- PG-7VL [c. 1977] - grenadă cumulativă HEAT îmbunătățită, cu diametrul de 93 mm, eficientă împotriva majorității vehiculelor blindate și pozițiilor fortificate.
- PG-7VR [c. 1988] - grenadă cu încărcătură cumulativă în tandem, proiectată să străpungă echivalentul a până la 750 mm RHA după neutralizarea blindajului reactiv exploziv și blindajul convențional aflat în spatele acestuia sau până la 900 mm RHA în absența ERA. Bătaia este de aproximativ 200 m.
- TBG-7V Tanin [c. 1988] - grenadă termobarică de 105 mm destinată utilizării împotriva personalului și în luptele urbane.
- OG-7V [c. 1999] - grenadă de fragmentație de 40 mm destinată utilizării antipersonal. Nu dispune de motor de marș.
Alte variante de muniție:
- PG-7V [c. 1961] - grenadă cumulativă HEAT de bază, cu diametrul de 85 mm și capacitate de străpungere de aproximativ 260 mm RHA.
- PG-7VM [c. 1969] - grenadă cumulativă HEAT îmbunătățită de 70 mm, capabilă să străpungă aproximativ 300 mm RHA.
- PG-7VS [c. 1972] - grenadă cumulativă HEAT îmbunătățită de 73 mm, capabilă să străpungă aproximativ 400 mm RHA.
- PG-7VS1 [mijlocul anilor 1970] - variantă mai ieftină a PG-7VS, cu o capacitate de străpungere de aproximativ 360 mm RHA.
- GȘ-7VT [c. 2013] - grenadă antibuncăr, prevăzută cu o muniție cilindrică explozivă de fragmentație care pătrunde în țintă înainte de detonare, urmată de un proiectil format prin explozie.
- OGi-7MA - grenadă antipersonal de fragmentație dezvoltată pentru aruncătorul bulgăresc ATGL-L. Reprezintă o variantă îmbunătățită a grenadei sovietice OG-7V și este compatibilă cu RPG-7.
Specificații ale muniției
Specificațiile furnizate de producător pentru RPG-7V1.
| Denumire | Tip | Imagine | Greutate | Greutatea explozivului | Diametru | Capacitate de străpungere |
|---|---|---|---|---|---|---|
| PG-7VL | HEAT cu o singură încărcătură | 2,6 kg | 730 g OKFOL (95% HMX + 5% ceară) | 93 mm | >500 mm RHA | |
| PG-7VR | HEAT cu încărcătură în tandem | 4,5 kg | 1,43 kg OKFOL (95% HMX + 5% ceară) | 64/105 mm | 600 mm RHA (după blindaj reactiv) 900 mm RHA (fără blindaj reactiv) | |
| OG-7V | Fragmentație | 2 kg | 210 g A-IX-1 | 40 mm | ||
| TBG-7V | Termobarică | 4,5 kg | 1,9 kg ОМ 100МИ-3Л + 0,25 kg A-IX-1 | 105 mm |
Probabilitatea de lovire
O evaluare a armatei americane a stabilit probabilitățile de lovire ale RPG-7 împotriva unui panou cu dimensiunile de 5 × 2,5 m care se deplasa lateral cu viteza de 4 m/s. Vântul lateral afectează suplimentar precizia deoarece grenada tinde să se orienteze spre direcția din care bate vântul. La un vânt de aproximativ 11 km/h, împotriva unei ținte staționare de dimensiunile unui tanc, probabilitatea unei lovituri din prima grenadă scade sub 50% la aproximativ 180 m.
| Distanță | Probabilitate de lovire |
|---|---|
| 50 m | 100% |
| 100 m | 96% |
| 200 m | 51% |
| 300 m | 22% |
| 400 m | 9% |
| 500 m | 4% |
Istoric operațional
RPG-7 a fost utilizat pentru prima dată în luptă în 1967 de Egipt, în timpul Războiului de Șase Zile, și de Viet Cong în Războiul din Vietnam, însă utilizarea sa pe scară largă în Vietnam a început în anul următor.
RPG-7 a început să fie livrat Vietnamului de Nord în 1966 și a fost folosit intens de forțele nord-vietnameze și de Viet Cong. Arma a avut un rol important împotriva tancurilor și altor vehicule blindate americane. Vietnamul de Nord a primit RPG-7 atât din Uniunea Sovietică, cât și din China, care fabrica o copie sub licență.
Armata Republicană Irlandeză Provizorie a utilizat RPG-7 în Irlanda de Nord între 1969 și 2005, în special la Lurgan, comitatul Armagh, împotriva posturilor de observație și bazelor Armatei Britanice. RPG-7 a fost folosit și în cartierele catolice din vestul Belfastului împotriva transportoarelor blindate și bazelor operaționale înaintate britanice. Beechmount Avenue din Belfast a primit porecla „RPG Avenue” în urma atacurilor asupra trupelor britanice.
În Mogadishu, Somalia, RPG-7 au fost folosite în 1993 pentru doborârea a două elicoptere Black Hawk ale armatei americane.
În timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Cecen, forțele Republicii Cecene Icikeria au utilizat RPG-7 capturate din bazele sovietice împotriva coloanelor blindate rusești. În primul război, forțele ruse ar fi pierdut la Groznîi aproximativ 100 de tancuri și 250 de vehicule blindate de luptă. Cecenii puteau scoate din luptă un T-72 prin trei sau patru lovituri cu RPG-7. Împotriva tancurilor T-72 prevăzute cu blindaj reactiv exploziv, era lansată mai întâi o grenadă de la distanță mică, de până la aproximativ 50 m, pentru declanșarea blindajului reactiv, după care zona rămasă expusă era atacată cu alte grenade. RPG-7 s-a dovedit eficient și împotriva altor vehicule blindate, clădirilor și personalului.
Grenada PG-7VR a fost utilizată și de insurgenții irakieni. La 28 august 2003, o astfel de grenadă a lovit partea stângă a unui tanc american M1 Abrams, în apropierea compartimentului motor, provocând imobilizarea vehiculului.
În timpul Războiului din Afganistan, mai multe tancuri M1 Abrams au fost scoase temporar din luptă în urma loviturilor cu RPG-7.
Utilizatori





- Albania - utilizează în principal Type 69, copia chineză a RPG-7, precum și varianta locală „Tip-57”. Ambele provin din perioada comunistă și au fost păstrate în depozite. În 2022, forțele terestre albaneze au fost filmate utilizând aceste arme în timpul instrucției.
- Algeria
- Angola
- Armenia
- Azerbaidjan
- Bangladesh - Armata Bangladeshului utilizează varianta chineză Type 69.
- Belarus
- Benin
- Botswana
- Bulgaria - produs local de Arsenal AD sub denumirea ATGL-L.
- Burkina Faso
- Cambodgia
- Capul Verde
- Republica Centrafricană
- Ciad
- China - produce copia Type 69, realizată prin inginerie inversă.
- Republica Congo
- Republica Democratică Congo
- Croația
- Cuba
- Cipru - varianta RPG-7V este produsă local începând din 2025.
- Cehia
- Djibouti
- Egipt - produce fără licență varianta PG-7 la Sakr Factory for Developed Industries.
- Etiopia
- Eritreea
- Estonia
- Fiji
- Georgia - produce local o variantă modificată, RPG-7G, prin STC Delta.
- Ghana
- Guineea
- Guyana
- Honduras
- Ungaria
- Indonezia - utilizează inclusiv varianta bulgărească ATGL-L.
- Iran - produs local sub denumirea Sageg.
- Irak - produs local începând din anii 1980 sub denumirea Al-Nassira.
- Israel - dispune de stocuri importante utilizate ca armament antitanc secundar; muniția a fost produsă și local.
- Iordania
- Kurdistan
- Kazahstan
- Kârgâzstan
- Laos
- Letonia
- Liban
- Lesotho
- Liberia - utilizat atât de armata liberiană, cât și de formațiunile de gherilă în timpul războaielor civile liberiene.
- Libia - utilizat de ambele tabere în Războiul Civil Libian din 2011.
- Madagascar
- Malaezia - utilizează variante bulgărești ATGL-L începând de la începutul anilor 2000.
- Mali
- Malta
- Mauritania
- Republica Moldova
- Mongolia
- Maroc
- Mozambic - utilizat și de actori nestatali.
- Myanmar - varianta MA-10 este produsă de industria de apărare locală.
- Nicaragua
- Nigeria - produs sub licență de Defence Industries Corporation of Nigeria.
- Niger
- Coreea de Nord
- Macedonia de Nord
- Pakistan - utilizat de Armata Pakistanului și de forțele paramilitare; varianta RPG-7V este produsă sub licență de Pakistan Machine Tool Factory.
- Papua Noua Guinee
- Filipine - armata utilizează un stoc mixt de ATGL-L2 bulgărești, Type 69 chinezești și RPG-7V2 rusești. Corpul Pușcașilor Marini utilizează ATGL-L.
- Polonia - a produs variantele RPG-7 și RPG-7W.
- România - produs local de SC Carfil SA din Brașov sub denumirea AG-7 („Aruncătorul de Grenade 7”).
- Rusia
- Rwanda
- Republica Arabă Democratică Saharawi - utilizat de Frontul Polisario.
- São Tomé și Príncipe
- Senegal
- Serbia - produs de PPT Namenska.
- Seychelles
- Sierra Leone
- Somalia
- Africa de Sud - utilizat de Forțele Naționale de Apărare ale Africii de Sud.
- Sudanul de Sud - utilizat de mai multe formațiuni militare și paramilitare, alături de Type 69 și variante iraniene.
- Sri Lanka
- Sudan - produs de Military Industry Corporation sub denumirea Sinar.
- Surinam - utilizat de forțele armate.
- Siria
- Tadjikistan
- Togo
- Turcia
- Turkmenistan
- Ucraina
- Uzbekistan - produs și local.
- Venezuela
- Vietnam - produs local sub denumirea RPG7V-VN și cunoscut pe scară largă și sub denumirea B-41.
- Yemen
- Zambia
- Zimbabwe
Actori nestatali
- Brigăzile Al-Quds
- Statul Islamic în Irak și Levant
- Noua Armată Republicană Irlandeză
- Hezbollah
- Mișcarea Houthi
- Armata Republicană Irlandeză Provizorie
- Brigăzile al-Qassam
- Opoziția siriană
- Talibani
- Ulster Volunteer Force
Foști utilizatori
Conflicte
Anii 1960
- Războiul din Vietnam (1955-1975) - utilizat pentru prima dată în 1967.
- Conflictul basc (1959-2011)
- Războiul Civil Laotian (1960-1975)
- Războiul Civil din Guatemala (1960-1996)
- Războiul Colonial Portughez (1961-1974)
- Războiul din Rhodesia (1964-1979)
- Conflictul armat columbian (1964-prezent)
- Insurgența comunistă din Thailanda (1965-1983)
- Războiul de Frontieră Sud-African (1966-1990)
- Războiul de Șase Zile (1967)
- Războiul Civil Cambodgian (1967-1975)
- Conflictul nord-irlandez (sfârșitul anilor 1960-1998)
Anii 1970
- Războiul de Yom Kippur (1973)
- Războiul Civil Etiopian (1974-1991)
- Războiul Civil Libanez (1975-1990)
- Războiul din Sahara Occidentală (1975-1991)
- Războiul Civil Angolez (1975-2002)
- Războiul Uganda-Tanzania (1978-1979)
- Războiul Cambodgiano-Vietnamez (1978-1979)
- Revoluția din Nicaragua (1978-1990)
- Războiul Sino-Vietnamez (1979)
- Războiul Afgano-Sovietic (1979-1989)
- Războiul Civil din El Salvador (1979-1992)
Anii 1980
- Războiul Iran-Irak (1980-1988)
- Conflictul intern din Peru (1980-prezent)
- Războiul din Liban din 1982
- Războiul Civil din Sri Lanka (1983-2009)
- Al Doilea Război Civil Sudanez (1983-2005)
- Conflictul din Sudul Libanului (1985-2000)
- Războiul de frontieră dintre Thailanda și Laos (1987-1988)
- Primul Război din Nagorno-Karabah (1988-1994)
- Primul Război Civil Liberian (1989-1997)
Anii 1990
- Războiul din Golf (1990-1991)
- Războiul Civil din Rwanda (1990-1994)
- Războiul Cenepa (1995)
- Războiul Civil Somalez (1991-prezent)
- Primul Război Cecen (1994-1996)
- Primul Război din Congo (1996-1997)
- Războiul Eritreeano-Etiopian (1998-2000)
- Al Doilea Război din Congo (1998-2003)
- Al Doilea Război Cecen (1999-2009)
Anii 2000
- Războiul din Afganistan (2001-2021)
- Războiul din Irak (2003-2011)
Anii 2010
- Războiul Civil Sirian (2011-prezent)
- Războiul Civil Libian din 2011
- Războiul Civil din Republica Centrafricană (2012-prezent)
- Războiul din Irak (2013-2017)
- Războiul Civil din Sudanul de Sud (2013-2020)
- Al Doilea Război Civil Libian (2014-2020)
- Războiul Civil Yemenit (2014-prezent)
Anii 2020
- Războiul din Tigray (2020-2022)
- Războiul Ruso-Ucrainean (2014-prezent)
- Invazia Rusiei în Ucraina (2022-prezent)
- Războiul din Amhara (2023-prezent)
- Războiul din Gaza (2023-2025)
- Conflictul dintre Cambodgia și Thailanda din 2025
Vezi și
- RPG-2
- Panzerfaust
- Panzerfaust 2
- Panzerfaust 3
- RPG-27
Bibliografie
- Jones, Richard D.; Ness, Leland S. (). Jane's Infantry Weapons 2010-2011. Jane's Publishing. ISBN 978-0710629081.
- Rottman, Gordon L. (). The Rocket Propelled Grenade. Weapon. Osprey Publishing. ISBN 978-1-84908-153-5.
- Russell, Lee E.; Mendez, M. Albert (). Urgent Fury: Grenada 1983. Osprey Publishing. ISBN 978-0850455830.
