Edvard Kardelj

Kardelj s-a născut la Ljubljana. La vârsta de 16 ani s-a alăturat Partidului Comunist din Iugoslavia, fiind atras de acesta datorită influenței jurnalistului sloven Vlado Kozak. A urmat studii pentru a deveni profesor, însă nu a profesat niciodată în această meserie. În 1930, a fost arestat la Belgrad și condamnat pentru că era membru al Partidului Comunist, aflat în ilegalitate. A fost eliberat în 1932 și s-a întors la Ljubljana, unde a devenit unul dintre liderii organizației slovene a partidului, după ce majoritatea foștilor săi membri fie părăsiseră partidul, fie căzuseră victime epurărilor lui Iosif Stalin.

În 1935, a plecat la Moscova pentru a lucra în cadrul Cominternului. A făcut parte din grupul care a supraviețuit epurării conducerii comuniste iugoslave de către Stalin. După numirea lui Iosip Broz Tito în funcția de lider al partidului de către Stalin, Kardelj a devenit unul dintre membrii de frunte ai acestuia. Noua conducere, formată în jurul lui Tito, Aleksandar Ranković și Kardelj, s-a întors în Iugoslavia în 1937 și a lansat o nouă politică a partidului, care promova crearea unei platforme antifasciste comune pentru toate forțele de stânga iugoslave și federalizarea Iugoslaviei. În același an a fost înființat Partidul Comunist din Slovenia, cu Kardelj drept unul dintre liderii săi, alături de Franc Leskošek și Boris Kidrič.

La 15 august 1939, Kardelj s-a căsătorit cu Pepca Maček, verișoara lui Ivan Maček, viitor Erou al Poporului și funcționar comunist (cunoscut și sub numele de Matija).

După invadarea Axei în Iugoslavia din aprilie 1941, a devenit unul dintre liderii Frontului de Eliberare Populară a Sloveniei. În vara și toamna anului 1941, a contribuit la organizarea rezistenței armate în Slovenia, care a luptat împotriva forțelor de ocupație până în mai 1945, împreună cu partizanii lui Tito, în cadrul conflictului cunoscut sub numele de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei.

După 1945, Kardelj a ajuns să ocupe cele mai înalte funcții în guvernul iugoslav și s-a mutat într-o casă luxoasă din cartierul Tacen al Ljubljanei, confiscată de la fostul său proprietar, industriașul Ivan Seunig. Casa fusese construită în 1940 de arhitectul Bojan Stupica (1910–1970) și fusese ocupată inițial de politicianul comunist Boris Kraigher.

Între 1945 și 1947, Kardelj a condus delegația iugoslavă care a negociat tratativele de pace cu Italia privind disputa de frontieră asupra regiunii Veneția Giulia. După ruptura dintre Tito și Stalin din 1948, a devenit principalul teoretician ideologic al Titoismului și a pus bazele conceptelor autogestiunea muncitorilor și a politicii externe de nealiniere.

În 1959, Kardelj a fost împușcat și rănit de Jovan Veselinov. Cu toate că nu au existat dovezi concludente care să ateste că fapta a fost cu premeditare, la vremea respectivă s-a sugerat că tentativa de asasinat ar fi fost organizată de rivalul său politic Aleksandar Ranković.

Rolul lui Kardelj s-a diminuat în anii 1960, din motive care nu au fost pe deplin clarificate nici până astăzi. El a revenit însă în prim-plan după 1973, când Tito a înlăturat conducerile comuniste reformiste din Croația, Serbia și Slovenia și a restabilit o linie de partid mai ortodoxă. În anul următor, Kardelj a fost unul dintre principalii autori ai Constituției iugoslave din 1974, care a descentralizat procesul decizional în țară, lăsând republicile federale sub conducerea propriilor lor lideri politici.

În 1974, Kardelj a fost diagnosticat cu cancer de colon. După stabilirea diagnosticului, medicii săi s-au consultat cu specialiști americani și suedezi în privința tratamentului. La scurt timp după întoarcerea sa de la Washington, D.C., în 1977, starea sa de sănătate a început să se deterioreze. Mai târziu, în același an, Kardelj a fost supus la două intervenții chirurgicale, după ce s-a descoperit că boala se extinsese la plămâni și ficat. La sfârșitul anului 1978, s-a îmbolnăvit grav. În ianuarie 1979, starea sa nu s-a ameliorat, astfel că la începutul lunii februarie a fost internat la Centrul Medical Universitar din Ljubljana, unde a intrat în comă la 9 februarie. La 10 februarie 1979, după aproximativ 20 de ore de comă, Kardelj a murit la vârsta de 69 de ani.

Funeraliile lui Kardelj au avut loc la 13 februarie 1979, la Ljubljana. Trupul său a fost incinerat și depus în Mormântul Eroilor Naționali din Ljubljana.

În timpul vieții, a primit numeroase distincții. A fost numit membru al Academiei Slovene de Științe și Arte și a fost decorat oficial cu titlul de Erou al Poporului din Iugoslavia. Pe lângă numeroasele străzi care i-au purtat numele, întregul oraș de coastă Ploče, din sudul Croației, a fost redenumit Kardeljevo în onoarea sa între 1950 și 1954, precum și între 1980 și 1990. Imediat după moartea sa, Universitatea din Ljubljana și-a schimbat denumirea în „Universitatea Edvard Kardelj din Ljubljana” (în slovenă Univerza Edvarda Kardelja v Ljubljani).

După destrămarea Iugoslaviei, majoritatea acestor denumiri au fost readuse la formele lor anterioare. Totuși, în Slovenia există încă unele străzi și piețe care îi poartă numele, precum o piață din Nova Gorica și una din Velenje.

Edvard Kardelj a fost tatăl poetului Borut Kardelj, care s-a sinucis în 1971. Nepotul său este Igor Šoltes, jurist și om politic.

• Ordinul Marea Stea Iugoslavă (1970)
• Ordinul Eroul Poporului (1951)
• Ordinul Eroul Muncii Socialiste (1955, 1979)
• Ordinul Eliberarea Poporului (1945)
• Ordinul Steaua Iugoslavă cu cordon
• Ordinul Steaua Partizană, Prima clasă (1951)
• Medalia Comemorativă a Partizanilor din 1941
• Albania:
  • Ordinul Steagului (1945)
• Egipt:
  • Marele Cordon al Ordinului Nilului (1956)
• Polonia:
  • Ordinul Crucea Grunwald, prima clasă (1946)
  • Crucea de Aur de Merit (1946)

• Haug, Hilde Katrine (2012). Creating a Socialist Yugoslavia (Tito, Communist Leadership and the National Question) (în engleză). Bloomsbury Publishing. ISBN 978-1-84885-051-4.
• Pons, Silvio; Service, Robert (2022). A Dictionary of 20th-Century Communism (în engleză). Princeton University Press. ISBN 978-0-691-15429-9.
• Ramet, Sabrina P. (1998). Eastern Europe (Politics, Culture, and Society Since 1939) (în engleză). Indiana University Press. ISBN 0-253-33470-5.
• Strle, Franci (1980). Tomšičeva brigada: Uvodni del (în slovenă). Partizanska knjiga.

• Adresare către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, 1948