Mania dansului (cunoscută și ca ciuma dansului, coreomanie, dansul Sfântului Ioan, tarantism și dansul Sfântului Vitus) a fost un fenomen care a avut loc în principal în Europa continentală între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Acesta implica grupuri de oameni care dansau haotic, uneori în număr de mii. Mania afecta atât adulți, cât și copii, care dansau până când, se presupune, se prăbușeau din cauza epuizării și rănilor, iar uneori mureau.
Una dintre primele mari epidemii a avut loc în Aachen, în Sfântul Imperiu Roman (astăzi în Germania), în 1374, și s-a răspândit rapid în Europa; un focar notabil a avut loc în Strasbourg în 1518, în Alsacia.
Afectând mii de oameni de-a lungul mai multor secole, mania dansului nu a fost un eveniment izolat și a fost bine documentată în relatările contemporane. Cu toate acestea, a fost slab înțeleasă, iar tratamentele se bazau pe presupuneri. Adesea, muzicienii acompaniau dansatorii, deoarece se credea că muzica ar putea trata fenomenul, însă această metodă uneori agrava situația prin atragerea altor participanți. Nu există un consens modern privind cauza fenomenului. Se presupune că ar fi fost o formă de boală psihogenă în masă(d).
Definiție
Termenul „mania dansului” derivă din „coreomanie”, din grecescul choros (dans) și mania (nebunie), și este cunoscut și ca „ciuma dansului”. Termenul a fost introdus de Paracelsus. Afecțiunea era considerată inițial un blestem trimis de un sfânt, de obicei Ioan Botezătorul sau Sfântul Vitus, motiv pentru care era numită „dansul Sfântului Vitus” sau „dansul Sfântului Ioan”.
Victimele își încheiau adesea episoadele la locuri dedicate acestor sfinți, unde se rugau pentru vindecare. Episoadele apăreau frecvent în jurul sărbătorii Sfântului Vitus.
În secolul al XVII-lea, „dansul Sfântului Vitus” a fost diagnosticat ca coreea Sydenham(d). De asemenea, mania dansului a fost descrisă drept coree epidemică sau dans epidemic. Coreea este o boală a sistemului nervos caracterizată prin mișcări involuntare similare dansului.
Unii cercetători au descris fenomenul drept „tulburare mentală colectivă” sau „nebunie colectivă”.
Focare
Cel mai vechi focar cunoscut datează din secolul al VII-lea. Un caz timpuriu a avut loc în anii 1020 în Bernburg, unde 18 țărani au început să cânte și să danseze în jurul unei biserici, perturbând slujba de Ajunul Crăciunului.
În secolul al XIII-lea, au existat mai multe episoade, inclusiv unul în 1237, când un grup mare de copii a mers de la Erfurt la Arnstadt dansând și sărind pe tot parcursul drumului, fenomen comparat cu legenda Fluierașul din Hamelin.
Un alt incident, în 1278, a implicat aproximativ 200 de persoane care dansau pe un pod peste râul Meuse, provocând prăbușirea acestuia.
Prima mare epidemie a avut loc între 1373 și 1374, fiind raportată în Anglia, Germania și Țările de Jos.
La 24 iunie 1374, unul dintre cele mai mari focare a început în Aachen, răspândindu-se ulterior în Köln, Flandra, Franconia, Hainaut, Metz, Strasbourg, Tongeren și Utrecht.
Alte episoade au avut loc în 1381 în Augsburg, în 1418 în Strasbourg și în 1428 în Schaffhausen și Zürich.
Unul dintre cele mai cunoscute focare a avut loc în 1518 în Strasbourg, unde între 50 și 400 de persoane au dansat necontrolat.
În secolul al XVII-lea, medicul Gregor Horst a descris cazuri recurente în care persoane dansau anual până la epuizare.
Caracteristici
Episoadele de manie a dansului aveau loc adesea în perioade de criză și puteau implica mii de persoane care dansau ore întregi, uneori zile, săptămâni sau chiar luni. Dansatorii păreau să se afle într-o stare de inconștiență și erau incapabili să-și controleze mișcările.
Unii participanți proveneau din alte regiuni, iar comportamentul lor părea neobișnuit pentru localnici. Aceștia purtau adesea haine colorate sau bizare și țineau bețe de lemn. Manifestările variau considerabil: unii dansau dezbrăcați, făceau gesturi obscene sau imitau animale, în timp ce alții săreau și se mișcau continuu fără oprire.
Mulți nu se opreau până la epuizare extremă, iar în unele cazuri dansul prelungit ducea la răniri grave, precum fracturi ale coastelor, sau chiar la moarte. Pe parcursul episoadelor, participanții puteau țipa, râde sau plânge.
A fost observată și o reacție neobișnuită față de culoarea roșie: unii dansatori nu o puteau percepe, în timp ce alții deveneau agresivi la vederea acesteia.
Simptomele asociate includeau dureri toracice, convulsii, halucinații, hiperventilație, crize epileptice și diverse viziuni. În cele din urmă, majoritatea celor afectați se prăbușeau din cauza epuizării.
Tarantism
În Italia, un fenomen similar era tarantismul(d), în care se credea că victimele fuseseră mușcate de o tarantulă sau de un scorpion. Tratamentul consta în dansul pe muzică specifică, cunoscut drept tarantella(d), considerat un mijloc de eliminare a „veninului”.
Participanții prezentau simptome asemănătoare celor din mania dansului și se implicau uneori în comportamente extreme, precum consumul excesiv de vin, simularea luptelor sau alte manifestări neobișnuite. Spre deosebire de mania dansului, tarantismul era limitat în principal la Italia și sudul Europei.
Reacții
Deoarece cauza fenomenului era necunoscută, tratamentele aplicate erau în mare parte empirice. Printre acestea se numărau izolarea persoanelor afectate, practicarea de exorcisme, rugăciunile și pelerinajele la locuri dedicate Sfântului Vitus, precum și utilizarea muzicii ca presupus remediu.
În unele cazuri, însă, muzica a avut efectul opus celui dorit, deoarece atrăgea și mai mulți participanți și contribuia la extinderea fenomenului.
Teorii
De-a lungul timpului au fost propuse numeroase explicații pentru mania dansului. Printre acestea se numără ergotismul (intoxicație provocată de ciuperci care infectează cerealele), diverse boli precum encefalită, epilepsie sau tifos, precum și stresul intens generat de dezastre naturale, foamete și epidemii precum Moartea Neagră.
Alte ipoteze pun accent pe contagiunea socială și influențele culturale, sugerând că fenomenul ar fi putut fi amplificat de credințe colective sau chiar de ritualuri religioase mascate. În prezent, majoritatea cercetătorilor consideră că mania dansului a reprezentat una dintre primele forme documentate de isterie colectivă.
Lectură suplimentară
- en Bartholomew RE (mai 1994). „Tarantism, dancing mania and demonopathy: the anthro-political aspects of 'mass psychogenic illness'”. Psychol Med. 24 (2): 281–306. doi:10.1017/S0033291700027288. PMID 8084927.
- en Davidson, Andrew (). „Choreomania: An Historical Sketch” (PDF). Oliver and Boyd. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- en Donaldson LJ, Cavanagh J, Rankin J (iulie 1997). „The dancing plague: a public health conundrum”. Public Health. 111 (4): 201–204. doi:10.1016/S0033-3506(97)00034-6. PMID 9242030.
- en Esterianna, Leah, & Richard the Poor of Ely, Dancing Mania.
- en Giménez-Roldán S, Aubert G (iunie 2007). „Hysterical chorea: Report of an outbreak and movie documentation by Arthur Van Gehuchten (1861–1914)”. Movement Disorders. 22 (8): 1071–1076. doi:10.1002/mds.21293. PMID 17230482.
- en Hecker, Justus (). The dancing mania of the Middle Ages.
- en Hecker, J. F. C. (Justus Friedrich Carl) (). Morley, Henry, ed. The black death and the dancing mania. Tradus de Babington, B. G. (Benjamin Guy). Woodruff Health Sciences Center Library Emory University. Cassell & Company. pp. 105–192. OCLC 00338041.
- en Krack P (decembrie 1999). „Relicts of dancing mania: the dancing procession of Echternach”. Neurology. 53 (9): 2169–2172. doi:10.1212/wnl.53.9.2169. PMID 10599799.
- en Okun MS, Thommi N (iulie 2004). „Americo Negrette (1924 to 2003): Diagnosing Huntington disease in Venezuela”. Neurology. 63 (2): 340–343. doi:10.1212/01.wnl.0000129827.16522.78. PMID 15277631.
- en Waller, John (). A Time to Dance, a Time to Die. Icon Books. ISBN 978-1-84831-021-6.
- en Waller, John (). „Dancing death”. BBC.
- en Waller, John (). „Falling down”. The Guardian.
Vezi și
- Maraton de dans(d)
- Epidemia de dans din 1518
- Ee ja nai ka(d)
- Flash mob
- Menade
- Contagiune socială(d)
- Epidemia de râs din Tanganyika
- The Dancing Mania, an epidemic of the Middle Ages(d)
Legături externe
- The Dancing Mania carte audio din domeniul public la LibriVox