Bivolul indian (Bubalus bubalus), numit și bivol de apă domestic sau bivolul asiatic, este o bovină domestică de mari dimensiuni, originară din subcontinentul indian și Asia de Sud-Est, ce descinde din bivolul de apă sălbatic. În prezent, specia este crescută și în alte regiuni ale lumii, inclusiv în Italia, Balcani, Australia, cele două Americi și părți din Africa.
Relația dintre oameni și bivolii de apă are rădăcini antice adânci, fiind strâns legată de comerț și ritualuri în Orientul Apropiat. În jurul anului 2500 î.Hr., bivolii de apă erau tranzacționați din Civilizația Văii Indului către Mesopotamia (Irakul de astăzi) de către negustorii din Meluhha. Sigiliul unui scrib aflat în slujba unui rege akkadian ilustrează sacrificarea ritualică a bivolilor de apă.
Taxonomie
Primele încercări de clasificare științifică a bivolului de apă au fost marcate de inconsistențe metodologice între biologi. În anul 1758, naturalistul Carl Linnaeus a descris pentru prima dată genul Bos și a inclus bivolul de apă sub denumirea binomială de Bos bubalis. La acea vreme, se știa că specia trăiește în Asia și că este crescută ca formă domestică în Italia.
Ulterior, taxonomiști precum Ellerman și Morrison-Scott au tratat formele sălbatice și cele domestice ale bivolului de apă ca fiind conspecifice (aparținând aceleiași specii). În schimb, alți cercetători le-au clasificat ca specii complet diferite. Această abordare nomenclaturală a variat adesea de la un autor la altul și chiar în cadrul lucrărilor aceluiași autor.
Pentru a pune capăt confuziilor, Comisia Internațională pentru Nomenclatură Zoologică (ICZN) a reglementat oficial această problemă în martie 2003. S-a stabilit prin hotărâre că numele științific valid pentru bivolul de apă sălbatic este Bubalus arnee. Denumirea Bubalus bubalis rămâne valabilă exclusiv pentru forma domestică și se aplică, de asemenea, populațiilor readptate la viața sălbatică.
La începutul anilor 1970, au fost propuse denumiri distincte pentru a diferenția cele două mari tipuri ecologice de bivoli domestici:
- Bivolul de râu: a fost încadrat ca Bubalus bubalis bubalis (Linnaeus, 1758).
- Bivolul de mlaștină: a fost denumit inițial Bubalus bubalis carabanensis (Castillo, 1971).
Descriere
Dimensiunile corporale și forma coarnelor pot varia considerabil în funcție de rasă. Înălțimea la greabăn este de 129–133 cm la tauri (masculi) și de 120–127 cm la vaci (femele), însă exemplarele mari pot atinge 160 cm. Lungimea corpului (cap-trunchi) la maturitate variază între 240 și 300 cm, iar coada are o lungime de 60–100 cm. Greutatea se situează în mod obișnuit între 300 și 550 kg, dar au fost înregistrate și exemplare excepționale care au depășit 1.000 kg.
Bivolii de apă prezintă variații clare de aspect, structură osoasă și colorit în funcție de tipul căruia îi aparțin. Bivolul de râu are pielea neagră (unele exemplare având o nuanță închisă ardezie). Bivolul de mlaștină se naște cu pielea gri, care devine albastru-ardezie mai târziu. În unele populații pot apărea și specimene albinoide. Bivolul de râu are fața mai lungă, o circumferință corporală mai mică și membre mai mari decât cel de mlaștină. Creasta sa dorsală se extinde mai mult spre spate și se îngustează treptat. Coarnele cresc în jos și spre spate, apoi se curbează în sus sub formă de spirală.
Bivolul de mlaștină are un corp greu și o constituție robustă (îndesată), cu trunchiul scurt și abdomenul mare. Fruntea este plată, ochii sunt proeminenți, fața scurtă și botul lat. Gâtul este comparativ lung, iar greabănul și crupa sunt proeminente. Creasta dorsală se extinde spre spate și se termină brusc chiar înainte de sfârșitul cutiei toracice. Coarnele cresc spre exterior și se curbează în semicerc, dar rămân întotdeauna mai mult sau mai puțin în planul frunții. Coada este scurtă.
Galerie
Bibliografie
- Brehm Alfred, Lumea animalelor, Editura științifică, București, 1964;
- Feider Z., Gyurko St., Grossu V.Al., Pop Victor, Zoologia vertebratelor, Ediția a 3-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
- The IUCN Red List 2007 [1]
