Împăratul și autocratul întregii Rusii a fost titlul oficial al monarhului rus din 1721 până în 1917. Titlul își are originea în victoria Rusiei în Marele Război Nordic (1700–1721) și a apărut ca o adaptare a titlului țarist în cadrul sistemului de titluri acceptat în Europa. Titlul a fost transformat din titlul anterior de țar și mare prinț al întregii Rusii. Vechiul titlu de țar (sau țarița) a continuat să fie folosit în mod popular pentru a se referi la împărat (sau împărăteasă) până la abolirea monarhiei în 1917.
Articolul 1 din Legile fundamentale ale Imperiului Rus prevedea că „Împăratul întregii Rusii este un monarh autocrat și nelimitat. Dumnezeu însuși poruncește să se supună autorității sale supreme, nu numai din frică, ci și din conștiință”.
Autocrația țaristă
Țarul însuși, întruchiparea autorității suverane, se afla în centrul autocrației țariste, având putere deplină asupra statului și a poporului său. Autocratul delega puterea persoanelor și instituțiilor care acționau la ordinele sale și în limitele legilor sale. Țarul era metaforic un tată, iar toți supușii săi erau copiii săi; această metaforă apărea chiar și în abecedarele ortodoxe.
Petru I a recunoscut necesitatea de a asigura poziția Rusiei în cadrul sistemului statelor europene, inclusiv importanța obținerii recunoașterii de către Împăratul Sfântului Imperiu Roman a egalității titlurilor de țar și împărat. În urma victoriei sale din Bătălia de la Poltava, Petru I a adus în discuție chestiunea titlului de împărat la curtea vieneză. În 1717, Petru I și-a apărat dreptul de a folosi titlul de imperator, folosind scrisoarea lui Maximilian I către Vasili al III-lea pentru a-și susține pretenția.
Lista împăraților
| Portret | Nume | Domnie | Dinastie | Note |
|---|---|---|---|---|
| Petru I cel Mare
(9 iunie 1672, Moscova – 8 februarie 1725, Sankt-Petersburg) |
1721 – 1725 | Romanov | Țar din 1682, el a devenit primul împărat al Imperiului rus din 1721 până la moartea sa în 1725. | |
| Ecaterina I
(15 aprilie 1684, Livonie – 17 mai 1727, Sankt-Petersburg) |
1725 – 1727 | Romanov | A doua soție a țarului Petru cel Mare. | |
| Petru al II-lea
(23 octombrie 1715, Sankt-Petersburg – 30 ianuarie 1730, Moscova) |
1727 – 1730 | Romanov | Fiu al lui Alexei Petrovici, Țarevici al Rusiei și al Charlotte Christine de Brunswick-Wolfenbüttel, nepotul țarului Petru I al Rusiei. | |
| Anna I
(7 februarie 1693, Moscova – 28 octombrie 1740, Moscova) |
1730 – 1740 | Romanov | A patra fiică a țarului Ivan al V-lea al Rusiei și a Prascovia Saltikova, nepoata de frate a țarului Petru I al Rusiei. | |
| Ivan al VI-lea
(23 august 1740, Sankt-Petersburg – 16 iulie 1764, Shlisselburg) |
1740 – 1741 | Romanov | Fiu al Annei Leopoldovna a Rusiei și Antoine-Ulrich Brunswick-Wolfenbüttel, nepot al țarului Ivan al V-lea al Rusiei. Sub regența mamei sale, el a fost răsturnat la 6 decembrie 1741 și a fost închis în cetatea Shlisselburg, unde a fost asasinat în 1764. | |
| Elisabeta I
(29 decembrie 1709, Kolomenskoie – 5 ianuarie 1762, Sankt-Petersburg) |
1741 – 1762 | Romanov | Fiica țarului Petru I al Rusiei și a țarinei Ecaterina I a Rusiei. | |
| Petru al III-lea
(21 februarie 1728, Kiel – 17 iulie 1762, Ropcha) |
1762 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al lui Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp și a Marii Ducese Anna Petrovna a Rusiei, nepot al țarului Petru I al Rusiei. După 6 luni de domnie el a fost răsturnat de o lovitură de stat organizată de soția sa și viitoarea țarină Ecaterina a II-a și este ucis câteva zile mai târziu. | |
| Ecaterina a II-a cea Mare
(21 aprilie 1729, Stettin – 17 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg) |
1762 – 1796 | Holstein-Gottorp-Romanov | Soția țarului Petru al III-lea al Rusiei; și-a dat soțul jos printr-o lovitură de stat și a domnit 34 de ani. | |
| Pavel I
(1 octombrie 1754, Sankt-Petersburg – 23 martie 1801, Moscova) |
1796 - 1801 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al țarului Petru al III-lea al Rusiei și al țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei. A murit asasinat în 1801 de un grup de ofițeri ruși. | |
| Alexandru I
(23 decembrie 1777, Sankt-Petersburg – 1 decembrie 1825, Taganrog) |
1801 – 1825 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al țarului Pavel I al Rusiei și al Sophie Dorothea de Württemberg. | |
| Nicolae I
(6 iulie 1796, Gatchina – 2 martie 1855, Sankt-Petersburg) |
1825 – 1855 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al țarului Pavel I al Rusiei și al Sophie Dorothea de Württemberg. | |
| Alexandru al II-lea Eliberatorul
(29 aprilie 1818, Moscova – 13 martie 1881, Sankt-Petersburg) |
1855 - 1881 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al țarului Nicolae I al Rusiei și al Alexandra Feodorovna a Rusiei. A fost asasinat la 13 martie 1881 într-un atentat cu bombă revendicat de gruparea teroristă "Voința poporului". | |
| Alexandru al III-lea
(10 martie 1845, Sankt-Petersburg – 1 noiembrie 1894, Yalta) |
1881 – 1894 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și al Maria de Hesse și de Rin. | |
| Nicolae II Pacificatorul sau Sfântul țar Nicolae
(18 mai 1868, Țarskoe Selo – 17 iulie 1918, Ekaterinburg) |
1894 - 1917 | Holstein-Gottorp-Romanov | Fiu al țarului Alexandru al III-lea al Rusiei și Dagmar a Danemarcei. După Revoluția din Februarie el abdică la 15 martie 1917 apoi el și familia sa au fost închiși la Villa Ipatiev unde au fost asasinați de bolșevici în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. |
